Termenul de gaze cu efect de seră (GES) se referă la anumite gaze din atmosferă care captează căldura precum sticla unei sere, împiedicând-o să se disipe complet în spațiu. Principalele gaze de seră de pe Pământ sunt dioxidul de carbon (CO₂), metanul (CH₄), protoxidul de azot (N₂O), precum și vapori de apă (H₂O) și alți compuși gazoși (de exemplu, gazele industriale fluorurate).

Este important de știut că efectul de seră în sine este un fenomen natural și benefic: fără el, planeta noastră ar fi prea rece pentru a susține viața. Știai că fără gaze cu efect de seră temperatura medie a Pământului ar fi de aproximativ -18°C, față de +14°C cât este în prezent? Atmosfera terestră funcționează ca o pătură: lasă razele Soarelui să încălzească Pământul, apoi reține o parte din căldura radiată de acesta, menținând planeta la o temperatură potrivită vieții

Problema apare când cantitatea acestor gaze din atmosferă crește peste nivelul natural. Activitățile umane din ultimii ~150 de ani (în special de la Revoluția Industrială) au dus la emisii tot mai mari de GES prin arderea combustibililor fosili, defrișări și agricultură intensivă. În prezent, concentrațiile atmosferice de CO₂ și CH₄ au atins niveluri record nemaiîntâlnite de milioane de ani. Excesul de gaze cu efect de seră duce la încălzirea globală – adică la creșterea temperaturii medii a planetei peste normal. Vom detalia imediat acest proces.

Să cunoaștem însă pe scurt cele mai importante gaze cu efect de seră și sursele lor:

• Dioxidul de carbon (CO₂): Este emis în principal prin arderea combustibililor fosili – cărbune, petrol, gaze naturale – în industrie, transporturi și producerea energiei.De asemenea, tăierea și arderea pădurilor eliberează CO₂ (pentru că arborii stochează carbon). CO₂ este gazul de seră cel mai abundent emis de om și contribuie cel mai mult la încălzirea globală per total (deși nu e cel mai puternic ca efect).
• Metanul (CH₄): Un gaz de seră mult mai puternic decât CO₂ (o moleculă de metan încălzește de ~25 ori mai mult atmosfera decât una de CO₂ pe 100 de ani). Provine din descompunerea materiei organice: de la gropile de gunoi (deșeuri menajere care fermentează), din ferme zootehnice (vite, oi – animalele rumegătoare emit metan), din cultivarea orezului în bălți și din exploatarea combustibililor fosili (extracția petrolului și gazelor naturale poate elibera metan).
• Protoxidul de azot (N₂O): Este emis în agricultură, mai exact de la folosirea îngrășămintelor chimice pe bază de azot și gestionarea dejecțiilor de la animale, precum și de anumite procese industriale. Și acesta este un gaz de seră foarte potent (de aproape 300 ori mai puternic ca CO₂ per moleculă), însă cantitatea sa emisă e mai mică.
• Vapori de apă (H₂O): Surprinzător, vaporii de apă sunt cei mai abundenți GES din atmosferă și au un rol major în efectul de seră natural. Însă cantitatea lor depinde de temperatura globală (cu cât e mai cald, cu atât atmosfera poate reține mai multă umiditate). Omul nu emite direct vapori de apă într-o măsură semnificativă, dar prin încălzirea climatului crește indirect și concentrația de vapori în aer, amplificând efectul de seră.
• Gazele industriale fluorurate: Acestea includ substanțe precum HFC (hidrofluorocarburi, folosite la frigidere și aer condiționat), SF₆ (hexafluorura de sulf, folosită în echipamente electrice) etc. Sunt gaze artificiale, emise în cantități mici, dar extrem de puternice ca efect de seră (unele de mii de ori mai potenți decât CO₂). Deși reprezintă un procent mic, ele contează deoarece rămân foarte mult timp în atmosferă.

Am aflat ce sunt GES și de unde vin. Să înțelegem acum cum anume provoacă ele încălzirea globală și ce înseamnă efectul de seră amplificat de activitatea umană.